Domnule președinte al României, domnule președinte al Senatului, domnule prim-ministru al României, domnule președinte Emil Constantinescu, Preafericirea Voastră, Înalt Preasfinția Voastră, Majestatea Voastră, domnule președinte al Curții de Conturi, domnule președinte al Curții Constituționale, stimată doamnă președinte a Înaltei Curți de Casație și Justiție, domnule președinte al Consiliului Legislativ, stimată doamnă Avocat al Poporului, doamnelor și domnilor deputați și senatori, doamnelor și domnilor miniștri, stimați reprezentanți ai Corpului Diplomatic și oaspeți străini, stimați reprezentanți din domeniul securității naționale, domnule viceguvernator al Băncii Naționale a României, stimați invitați,

Istoria este mai mult decât mărturia trecutului. Fără istorie, n-am ști cine suntem sau încotro vrem să ne îndreptăm, istoria ne influențează prezentul și ne inspiră să construim viitorul. De aceea, Ziua Națională este unul dintre acele momente în care putem vorbi deschis despre modul în care trebuie folosită experiența înaintașilor noștri pentru a o duce această națiune mai departe, iar prima lecție care îmi vine în minte când mă gândesc la Marea Unire de la 1918 este că aceasta a fost posibilă pentru că toți românii au fost capabili să se unească în spatele unui proiect național, să creadă cu toată ființa în el și să îl ducă la îndeplinire cu multă încredere și voință. Acesta este motivul pentru care Ziua Națională ar trebui să fie în primul rând un moment al unității, dar unitatea nu trebuie invocată numai acum și nicidecum festivist. Unitatea este deja în ADN-ul societății noastre, a fost întotdeauna acolo, este parte din identitatea noastră națională, trebuie doar să o regăsim, pentru că numai așa putem să ne îndreptăm către viitorul pe care înaintașii noștri de la 1918 l-au visat pentru țara lor.

Stimați invitați, din păcate, la mai bine de 100 de ani de la Marea Unire, prea puțini dintre noi se mai gândesc la unitatea noastră. Pentru unii, unitatea nu-și mai găsește locul în realitate. Se vorbește mai des ca oricând despre război și despre lucruri care ne despart. Toate acestea fac ca societatea românească, după mai bine de 100 de ani, să pară mai fracturată ca oricând. Ne uităm în jur și vedem cum grupuri întregi sunt pe cont propriu, preferând confortul propriilor noastre bule sociale. Ne închidem ermetic, ne dăm like-uri unii altora, astfel încât să fim fericiți că suntem validați. Nu mai vedem nimic în rest, doar multă neîncredere față de ceilalți, pe care nu-i înțelegem și de aceea îi respingem pentru tot ceea ce reprezintă, toate ideile pe care le au sau convingerile politice.

Din păcate, toată această radicalizare ne-a măcinat încrederea în noi ca popor. Mulți și-au pierdut speranța și au ales să plece peste hotare, milioane de români pe care încă nu reușim să-i convingem să se întoarcă acasă. Sigur, avem foarte multe excepții care încă trezesc în noi mândria de a fi români, dar excepțiile nu fac o națiune, doar noi toți, împreună, putem realiza acest lucru. De aceea, vă spun că avem nevoie urgent de un proiect național în care să credem. Putem învinge această frână mentală de la nivelul societății doar dacă ne vom da mâna din nou și începem să construim cu toții ceva semnificativ pentru România.

Dragi colegi, astăzi România traversează o criză fără nume pe care o simțim, vorbim despre ea, dar căreia nu reușim să-i găsim originile, deci nici soluția: este criza marilor proiecte. Am avut Marea Unire de la 1918, am avut Revoluția din 1989, apoi tranziția și aderarea la NATO și la Uniunea Europeană. Sunt momente semnificative care nu ar fi fost posibile dacă societatea și toate forțele politice nu și-ar fi dat mâna să meargă împreună pe același drum, dar adevărul este că am pierdut multe oportunități în ultimii ani. Ne-am certat și am fost dezbinați. Cred că e timpul să lăsăm aceste lucruri deoparte și să facem ceva concret pentru țara noastră, să ne unim și să ne asumăm un nou proiect de țară care să facă din România un loc unde să ne fie drag să locuim ca să nu mai plecăm prin Europa. Vă invit să vorbim între noi, dar să coborâm și în societate. Acolo putem găsi energia și înțelepciunea necesară pentru a genera un nou proiect de țară, un set de obiective care să unească din nou, la fel ca acum mai bine de 100 de ani, întreaga societate românească și care să fie expresia sinceră a faptului că fiecare dintre noi, indiferent din ce strat al societății facem parte, avem dorința ca România să reușească atât acasă, cât și în lume, iar modul în care fiecare dintre noi se va implica în acest proiect comun se va reflecta în final în succesul nostru ca națiune. Vă rog să vă gândiți că, dincolo de a fi de stânga sau de dreapta, social-democrați, liberali sau moderați, suntem mai întâi de toate români și că ar trebui să avem niște obiective comune ca națiune. De aceea, avem nevoie de un proiect de țară pe care să ni-l asumăm cu toții și care să ne ajute să nu ne mai strecurăm prin istorie. Poate e timpul să și facem istorie.

Dragi colegi, sunt conștient că ceea ce vă cer nu este ușor. Suntem în mijlocul unei perioade electorale mai lungi. Au trecut două etape, mai sunt două. Vom reuși să ieșim mai uniți sau mai divizați. Eu vă invit pe toți cei prezenți astăzi aici să reaprindem sentimentul pierdut al unității și al unui viitor mai bun pentru țara noastră. Acesta este sentimentul cu care au murit în suflet eroii de la Mărăști, Mărășești și Oituz, acesta este sentimentul tuturor celor care au luptat pentru a înfăptui România Mare, o Românie pe care am moștenit-o și pe care trebuie s-o ducem mai departe. Să lăsăm deoparte ambițiile și disensiunile și să aducem mai repede viitorul pe care românii îl așteaptă, atât cei din țară, cât și cei care au fost nevoiți să plece! Unitatea nu trebuie invocată o dată pe an, într-un cadru festiv, trebuie să trăim cu ea, pentru că este un sentiment sănătos dat de istoria noastră, un sentiment care ne duce acolo unde ne este locul.

Vă invit să începem acest drum de aici, vă invit să începem acest drum acum!

La mulți ani, România!