Victor Negrescu, europarlamentar, președinte PES activists România

Angel Tîlvăr, deputat, președintele Comisiei pentru Afaceri Europene

Criza medicală și apropiata criză economică, generate de COVID-19, au afectat ordinea globală și planurile de relansare a proiectului european printr-o Comisie geopolitică axată să clădească pe noi baze viitorul Europei. Surprinși de impactul crizei, ezitanți în primele etape ale pandemiei, liderii politici europeni și-au dat seama că pentru a trece peste aceste momente dificile este nevoie de soluții menite pe de-o parte să rezolve criza, iar pe de altă parte să relegitimeze Uniunea Europeană. Comisia Europeană, sub presiunea Parlamentului European și a oficialilor naționali, a lansat o serie de programe destinate să îmbunătățească accesul la medicamente și echipamente medicale, să sprijine păstrarea locurilor de muncă, să finanțeze cercetarea europeană, dar mai ales să flexibilizeze folosirea banilor europeni și a mecanismelor de ajutor de stat. Măsuri în general pozitive, cu amendamentul că o parte dintre acestea au accentuat inegalitățile între statele cu resurse și cele cu capacități financiare limitate.

Dar cel mai important proiect la care se lucrează în prezent este cel privind Planul European pentru redresarea economică, plan conectat cu viitorul buget multianual european. În cadrul acestuia se caută soluții și mecanisme economice menite să sprijine repornirea economiei, dar și să modernizeze sistemele economice europene înghețate de efectele produse de COVID-19. În acest sens, majoritatea statelor europene au prezentat propria viziune privind revenirea economică europeană și viitorul buget european, cele mai cunoscute proiecte fiind cel al Franței și Germaniei, dar și cel al țărilor nordice și Austriei. Tot în acest sens, Comisia Europeană va prezenta în următoarele zile un proiect care se dorește ambițios, pornind de la noile realități.

Avalanșa acestor discuții surprinde România nepregătită, fără o viziune reală despre ce ar trebui să fie această relansare economică europeană. Niciun comunicat de presă, nicio declarație publică, niciun responsabil oficial pentru viitorul buget european. Afacerile europene sunt ținute la secret, deși tocmai în aceste momente este nevoie de promovarea intensă a viziunii de țară și implicarea tuturor factorilor de răspundere care, prin vocea lor, pot să împingă înainte viziunea politică românească. Din aceste considerente, în calitate de reprezentanți ai Partidului Social Democrat, ne-am unit forțele și vă înaintăm spre dezbatere o serie de soluții și propuneri pentru România în contextul dezbaterilor purtate la nivel european.

1. Oportunități egale. În contextul discuțiilor privind viitorul program de redresare și a flexibilității Comisiei Europene privind mecanismele implementate la nivel național, se pune problema esențială a oportunităților egale. Mai exact, dacă aceste fonduri vor fi accesibile și pentru statele din afara zonei euro și cum pot fi ele obținute. Implementarea soluțiilor de finanțare prin Mecanismul european de stabilitate sau crearea unui fond european exterior controlului democratic impus de instituțiile europene ar putea reprezenta riscuri pentru accesul la finanțare. România trebuie să propună un plan integrat de revenire economică cu oportunități egale, dar mai ales cu o transparență crescută privind alocările bugetare pe țări și obiective. România nu mai trebuie să pățească ce a pățit cu Planul Juncker (Fondul European de Investiții Strategice) sau cu Orizont 2020, când a pierdut, de fapt, resurse economice importante din cauza capacității sale scăzute de co-finanțare și a problemelor structurale de competitivitate.

2. Accesibilitate. Nu este suficient ca fondurile să fie disponibile, ele trebuie să fie și accesibile. Mai exact, România ar putea solicita înlocuirea împrumuturilor cu granturi, scăderea ratei de co-finanțare pentru proiecte (cel puțin pentru cele strategice), reducerea birocrației privind accesarea resurselor europene sau prelungirea termenului de accesare (menținerea regulii de N+3 pentru viitorul buget european). O discuție eminamente tehnică, dar necesară tocmai pentru că afacerile europene presupun o muncă de detaliu care conduce la rezultate. Din păcate, responsabilii cu afacerile europene și fondurile europene din actualul executiv nu au pregătirea necesară pentru a înțelege aceste mecanisme. De aici, nevoia de transparență și de comunicare cu experții.

3. Priorități corelate cu nevoile României. În contextul actual se pune problema reajustării priorităților europene sub noi forme. Politica de coeziune și politica agricolă comună ar lua noi forme, inclusiv pentru a viza statele cele mai afectate de COVID-19, pactul ecologic ar fi redinamizat pe noi baze cu impact mai larg, politica digitală ar deveni prioritate absolută, în timp ce noi domenii devin imperative – precum sănătatea sau investiția în cercetare. România nu poate rămâne pe o poziție inflexibilă așa cum am văzut în ultima perioadă din comunicatele Administrației Prezidențiale. Este nevoie de o gândire pro-activă și de identificarea unor priorități de finanțare. Realizarea unei liste de proiecte mari strategice, stabilirea unor pachete de finanțare dedicate sau crearea unor echipe dedicate de suport la nivelul instituțiilor europene ar fi soluții avantajoase.

4. O piață europeană pentru toți. Puțini dintre decidenții României au înțeles că politica europeană este profund legată de piața unică europeană. Mai exact, Uniunea Europeană este legată de politica internă mai mult decât de politica externă. Un element esențial este reglementarea pieței unice europene. România trebuie să își afirme clar interesele, precum zonele economice unde este nevoie de protecție sporită, ariile de comerț exterior de interes unde este nevoie de sprijin european (finanțări de tip BEI pentru proiectele românești din Republica Moldova, pentru țările din Parteneriatul Estic sau Balcanii de Vest), salvarea unor industrii sau companii, inclusiv prin ajutor de stat (ex.: Complexul Energetic Oltenia, Complexul Energetic Hunedoara, SIDEX Galați, industria de apărare, etc.) sau reglementări specifice și derogări pentru sectoare-cheie precum digitalul, energia, transporturile, industria ușoară sau agricultura. Economia României este supusă concurenței, uneori neloiale, venite dinspre Est, și este timpul ca Europa să ne protejeze. Un efort substanțial pentru care este nevoie de colaborarea cu Parlamentul României și reprezentanții din Parlamentul European.

5. Noile direcții de acțiune. România nu poate rămâne pasivă la noile schimbări. Ne trebuie un proiect de țară menit să integreze o reflecție privind zonele de acțiune viitoare pentru societatea românească pentru care putem folosi resurse europene. România trebuie să se modernizeze folosind fondurile, dar și mecanismele europene. Pentru asta trebuie să stabilim ca prioritate investiția în educație și formarea resurselor umane printr-un plan național de creștere a competitivității românești. Crescând accesul la educație, îmbunătățind nivelul de calificare, arătând că formarea continuă este cheia, se vor dezvolta sectoarele de care avem nevoie pe termen lung și va crește competența și calitatea în toate domeniile. Aceasta este soluția pentru a trece de la dumpingul social la o economie cu reală valoare adăugată și venituri decente. Evident, totul este integrat și este nevoie de acțiuni coerente în toate sectoarele, însă resursele europene pot fi ușor investite în această prioritate pentru viitorul României.